atmosfera de Timisoara

In ultimul timp orasul de pe Bega a fost cam in ceata..... Pentru cei ce nu au indraznit sa iasa la plimbare sau nu sunt din zona, o mostra de atmosfera!

s-a votat, mai votam odata

S-au dus si alegerile prezidentiale, si vor urma altele.
Doar referendumul a trecut iar noi avem de asteptat sa vedem daca se va tine cont sau nu de el.

In stilul caracteristic romanilor fiecare a votat mai mult sau mai putin din convingere, desi dupa cateva statii intr-un mijloc de transport in comun in dimineata asta, am constatat ca oamenii sunt la fel de in ceata ca si acum cateva zile, cand o ceata deasa s-a lasat peste oras, de nu-ti vedeai nici varful nasului de ea.

Motivele cu care se lauda unii pentru a-si motiva votul, dovedesc inca odata ca politicienii au reusit iar, cum suntem obisnuiti, sa duca majoritatea populatiei de nas, unii fiind chiar extaziati de anumiti candidati, desi trecutul a dovedit de ce sunt in stare. Motive de genul : "a facut atatea lucruri bune pentru noi" (cand? ) "este frumos", "este tanar" sau "am votat cu .... fiindca si prietenii mei au votat asa". Genial! Nu cred ca exista calitati mai importante pentru un presedinte, nu? Ca doar in rest avem cam tot ce ne trebuie, doar frumusetea ne lipsea. Mai ramane doar sa stabilim cine hotaraste cine este frumos si cine nu...sa mai votam si pentru asta odata!

Dar indiferent cine si de ce au mers la votare, s-a votat si vom mai vota odata, ca sa alegem intre ce a mai ramas in cursa... prezidentiala. Multumiti sau nu, mai trebuie sa alegem odata, pentru cei ce nu si-au pierdut elanul de a-si face datoria civica si a-si exercita dreptul.

Strainatate, vin!

Cam asta ar fi ce-ar urla seful meu daca ar putea si ii cam dau dreptate, modul de a "trai" in Romania intrece orice limita, chiar si pe cea a nesimtirii. Ar trebui sa rescriem dictionarul, sa definim noi cuvinte, adjective potrivite pentru cei ce ne "usureaza" viata.

Si nu, nu vreau sa plec in tari in care suntem mai bine platiti, ca birocratie este peste tot. Nu, eu vreau unde nu exista deloc.

Asa ca Tahiti vin (sau orice alta destinatie exotica unde ar mai putea exista o insula parasita) , undeva unde nu e frig (ca tot a venit iarna pe neasteptate si cu catastrofe).
Sa-mi pot construi un mic paradis acolo cum vreau eu, fara sa mi se spuna ce sa fac, de o persoana asa-zis mai desteapta, care n-are nici 5 minute de studiu in domeniul respectiv, sa nu existe decat o casuta in care sa stau eu si una pentru musafiri, daca am chef de asa ceva. Soare, aer curat, nisip , palmieri si apa. Sa nu trebuiasca sa ma feresc decat de ganganiile care ar putea exista pe dupa vre-o frunza, iar grijile zilei sa fie legate de ce mai am eu chef sa fac. Dap, asta vreau!

Si acum ma scuzati, merg sa-mi fac bagajul, poate castig la loterie vre-un premiu mare, sau la bingo, ca tot a revenit..... ma intreb insa, oare trebuie sa cheltuiesc mai intai banii pe bilete?

Presa si Informarea

Acum cateva zile a aparut un articol in Evenimentul Zilei editia de Vest

"Casa cu trei fete scoasa la vanzare"

Ok, sa incepem cu inceputul : locuiesc in zona si stiu mai multe decat este scris aici si anume: nu toate apartamentele apartin familiei de etnie rroma, ci doar doua (unul mic si unul mare), iar al treilea apartine unei alte familii de etnie romana.
Acestia din urma au avut anumite neintelegeri cu vecinii, din diverse motive (cunoscute de pe la stiri, de cei care se mai informeaza- este un caz clasic) iar acum vecinul lor doreste sa vanda apartamentul. Intrebarea e daca este serios sau cauta iar doar sa manipuleze sau sa streseze. Iar daca chiar vinde si numai unei familii de rromi cu copii multi, imi pot si inchipui de ce, dat fiind ca familia romaneasca refuza sa instraineze apartamentul detinut. Din pacate aceasta familie rroma are obiceiul de a nu fi foarte prietenoasa si/sau corecta in actiunile sale (hai totusi sa fim corecti si sa recunoastem ca exista si familii de rromi civilizati).
Poate ar trebui ca cineva sa-i reclame pentru discriminare, dar dupa cum s-au aratat autoritatile pana acum incazul lor (adica nici un raspuns la diverse sesizari) , ma indoiesc ca se va rezolva ceva.

In legatura cu restul articolului se vede clar ca jurnalistul este total dezinformat sau nici macar nu s-a straduit sa se documenteze cum trebuie.
Pentru cei interesati: casa a fost construita de o familie evreiasca pentru copiii lor. Aceasta casa a fost apoi instrainata odata cu venirea regimului comunist pentru a fi ulterior transformata in casa de locuit si vanduta cu Legea 112.
"Fiica fostei directoare a Teatrului Maghiar din Timisoara" a fost proprietara doar a unui singur apartament din aceasta casa.
In rest istoricul este corect: Primul dintre cei care au locuit aici a fost dr. Petru Groza, fost prim secretar al PCR, atunci cand venea in celebrele „vizite de lucru” in fosta Regiune Banat. Urmatorul personaj, dar si cel care a beneficiat cel mai mult de confortul celor trei apartamente din vila de protocol, a fost Gheorghe Gheorghiu Dej, fost sef al partidului comunistilor din Romania. Dupa moartea lui Dej, la „Casa cu trei fete” a stat si Nicolae Ceausescu, dar acesta a preferat sa astepte construirea unei noi vile de protocol in Timisoara.

Romani in Europa

Uneori, aflandu-ma in mijlocul "sezonului de munca" si departe de orice urma concediu in viitorul apropiat, ma gandesc cu dor la concediile mele, care acum par atat de indepartate.
Asa mi-am amintit de o intamplare dintr-una din vacantele mele din strainatate.

Tocmai coborasem din autocar si fiindca persoana care trebuia sa ma duca la destinatia finala nu ajunsese, m-am facut comod pe o bancuta din autogara, cu micul meu geamantan la picioare. Am intrat in vorba cu o alta persoana , care a venit cu acelasi autocar cu mine, dar a carui familia nu ii ajunsese inca.

Am stat putin de vorba, cand am observat o femeie care taraindu-si bagajele cu greu, si-a gasit sa se planteze, vizibil agitata, in fata noastra. Una din genti cedase nervos la incarcatura care i-a fost indesata si doamna se chinuia sa le impacheteze la loc. Era una din gentile acelea extrem de incapatoare, din fasii de plastic impletite, vopsite in carouri albastre, care se mai gasesc si pe la noi prin piete. Am zis sa nu trag concluzii, ca doar poate fi de oriunde, nu? Nu a durat insa mult pana a aparut o tanara, tot cu o geanta din aceesi familie, si plina de bucurie s-a repezit la doamna agitata intreband-o pe romana " tot din romania sunteti?"... Am ramas putin surprins de cunoasterea tinerei, eu nefiind in stare sa stabilesc cu atat siguranta originea doamnei mai in varsta. Fericita de ajutorul cu bagajul, s-au pus la povesti (tanara s-a pus sa o ajute) .

Si asa au inceput doamnele sa barfeasca....nu a durat mult sa-mi dau seama ca despre mine si domnul de langa mine. Intamplator sau nu, vorbesc fluent limba acelei tari, ceea ce le-a facut pe barfitoare sa creada ca nu sunt strain de loc, deci habar nu am despre limba lor si ma pot barfi cat doresc ele, ca oricum toti de acolo "sunt prosti si enervanti"; dupa care s-a trecut la explicitarea a tot ce au patit ele, de cand au sosit la munca si cum au reusit sa adune pentru acasa, haine si ale lucruri, de la crucea rosie sau oameni care nu mai au nevoie de diverse.

M-au facut sa ma intreb de ce oare se mai agita sa mearga acolo, daca limba e enervanta si locuitorii oribili? Ca sa adune ceea ce arunca "enervantii"? Dar asta e un alt mister de neinteles al unora dintre cei care locuiesc langa noi.

Dar atunci mi-au oferit pe tava o ocazie greu de ratat.
Intamplator asteptau autobuzul spre Romania al aceleasi firme cu care venisem eu si nu cunosteau orarul, le era frica sa nu piarda cursa spre casa.
Nu m-am putut abtine sa nu le explic calm si poate cu un zambet un pic rautacios, orarul autobuzelor. Fiindca intamplator stiam, nu plec niciodata de nebun in lume, fara sa ma informez intai.

Nu am mai stat foarte mult dupa aceea, dar dupa mutra uimita si lipsa oricarui sunet dupa explicatia mea, pot spune ca nu se asteptau ca tinta criticii lor sa nu fie ce se asteptau ele.

Din fericire a fost singurul eveniment care a facut sa-mi creasca tensiunea in acel concediu. Si mi-a reconfirmat una din convingerile mele: sa nu judeci pe cineva cu care n-ai stat niciodata de vorba. Aparentele inseala.

Din pacate sunt multi turisti sau emigrati din Romania, care isi vad de treaba si nu iasa in evidenta in locurile departe de casa, prin care se perinda. Ies in evidenta doar cei se dau in spectacol sau fac tampenii si ne fac de rusine tara.

Din pacate sunt multi afara, sunt multi aici si deobicei sunt cei cu cel mai mare succes la presa si televiziune.
Asta fara sa ne legam in vre-un fel de domeniul politic. Asta e o alta poveste, prea lunga si prea complicata.

Tara Rromilor?

Ok, deci inainte sa apucati sa ma criticati,trebuie sa spun ca nu sunt impotriva minoritatilor si stiu ca nu toti oamenii care fac parte dintr-un anumit grup etnic au aceleasi defecte si comportament. (de fapt, si eu fac parte dintr-o minoritate)


Din experienta am observat ca oamenii care la inceput par cei mai blanzi, intelegatori si dispusi la "modernizare" ajung sa-si dea arama pe fata in anumite situatii si sa devina total incapatinati si cramponati pe anumite idei fixe, iar nici cel mai solid argument nu ii mai poate convinge.

Intr-unul din minunatele orase din vestul tarii, se intampla cam asa:

In fiecare seara strazile centrale se umplu cu jilturi si grupuri de oameni care rontaie intr-una la seminte, a caror coji, bineinteles ca le scuipa pe trotuar fara nici un fel de jena. Desigur ca daca treci dimineata prin acelasi loc gasesti mormanul de coji de seminte neatins care troneaza in mijlocul trotuarului.

Cand exista un motiv de sarbatoare si se aduna tot "neamul" clanului, parcarea se umple intr-o clipa cu masini care de care mai scumpe, normal, daca mai au loc, iar de nu si spatiul verde este tocmai bun in functie de puterea financiara a fiecarui membru. Culmea ironiei este ca tocmai acesti bieti "oprimati" beneficiaza din partea statului roman de tarife sociale la electricitate, telefoane, apa curenta fiindca nu-si permit la cele cateva (nu putine) case care le detin sa plateasca tarif normal.
Probabil ca nu exista mii de altii care chiar au nevoie de aceste ajutoare dar pe care nu le primesc.

Majoritatea "bastanilor" refuza sa mearga la scoala chiar daca li se ofera ocazia (poate campaniile televizate anti-discriminare, ar trebui sa-i vizeze mai intai pe ei si doar dupa pe noi) ajungand astfel cu o ignoranta senina aproape total analfabeti (detinatori de carnet de sofer.... ne intrebam ca naivii cum se poate asa ceva), detinatori de mari sume de bani si mare influenta asupra persoanelor "care conteaza".

Iar pentru cei care cred ca "ar trebui luata atitudine", in loc ca lumea sa se planga, ei bine, exista multi oameni care au incercat, cunoastem cazuri de oameni care chiar au incercat cam peste tot unde se putea iar rezultatul a fost egal cu zero. De fapt, intr-un final s-au trezit in diverse situatii neplacute.
Probabil unii au si aflat de un caz petrecut recent in centrul Timisorii, el fiind doar minusculul varf al unui iceberg de coruptie, nesimtire si ignoranta din partea autoritatilor (sa numim asa cam toate institutiile care ar trebui sa se ocupe intr-un fel sau altul de comportamentul total antisocial al unora).
Daca se intampla ca persoanele vizate de cei "respectabili" care au venit sa ne "civilizeze" sa fie persoane mai in varsta, lucru des intalnit in centrul orasului, faptele decurg cu atat mai clar: de la galagie intr-una, bineinteles mai ales in orele de liniste adoptate de societatea romana) pana la anumite produse organice mirositoare, care apar din senin in fata usii celor ce nu pricep "indemnurile" mai mult sau mai putin amenintatoare ale vecinilor dragi.

Ar trebui sa acceptam ca pe ceva normal ca aceste persoane sa faca legea intr-o tara unde nici macar nu sunt cetateni? (majoritatea au renuntat la cetatenia romana cand au plecat in strainatate sa "faca bani" si sunt doar turisti aici). De fapt ma intreb daca dincolo chiar lucreaza sau profita numai de faptul ca au multi "puradei" de pe urma carora primesc ajutor social (vom presupune ca nu au alte metode, mai putin legale de a-si obtine masinutele si vilutele).

Chiar daca in ultima vreme au mai inceput sa se miste lucrurile in cazul acestor ilegalitati, inca nu indrazneste nimeni sa ia o atitudine ferma in ceea ce priveste situatia acestor "invadatori". Este strigator la cer cum lumea incearca sa evite confruntarile si sa-si exprime nemultumirea, din cauza simplului motiv ca "oricum si-asa nu se rezolva nimic". Reclame precum "Stop oprimarii rromilor" menite sa sensibilizeze optinia generala nu reusesc sa trezeasca decat um zambet stins deoarece cu totii suntem constienti de ceea ce se petrece de fapt: cei supusi clanurilor cu putere pentru a beneificia de protectia lor oricum vor fi pusi sa faca "treburile murdare" ale sefilor, in concluzie tot ei vor pica drept "faptasii" (poate ca ati vazut cersetorii din intersectie cum sunt adusi la locul "de munca" de niste masini de ultima ora si va intrebati de ce) . Oamenilor le este greu sa nu faca discriminari, cand nu de foarte multe ori cand treci pe langa acesti oameni, esti abordat intr-un mod "placut" care iti scoate ce este mai bun din adancul sufletelului in materie de vocabular. Din pacate acei care chiar sunt cumsecade si isi vad de treaba si se inteleg cu cei din jur, au de suferit de pe urma celorlati, fiind evitati , din teama de a nu fii tinta unor rautati neinvitate. (da, foarte placut, cand treci pe langa un copil, pe care nu l-ai mai vazut niciodata pana atunci, si esti brusc trezit din visare printr-un comentariu care te face sa te intrebi de unde stie un copil de varsta lui asemenea cuvinte si are idee ce a zis, sau sa te plimbi linistit pe strada si intamplator sa treci pe langa un grup de copii din care unul fara absolut nici un motiv te scuipa in fata...) Deci, pana se va intampla in sfarsit ca si in orasul nostru minuntat , cei ce fac parte din categoria "bugetari" in institutii publice si isi cer drepturile din banii statului (care de unde vin oare) ca nu le mai ajunge ce primesc oricum pe langa, dupa ce au cerut cu o nesimtire ce te lasa masca de fiecare data, incep sa-si faca datoria si sa se ocupe de ceea ce ar trebui ( sa se inteleaga ca nu cerem exces de zel, ca este oricum prea mult pentru ei deja sa-si faca datoria, pentru care sunt platiti ) voi continua probabil, alaturi de multi altii, sa-mi imbogatesc vocabularul si imaginatia, provocat de cei ce ar trebui sa fie cetateni normali ca si mine, si care ar trebui sa respecte legile, cum se cere de la orice cetatean care vrea drepturi egale cu altii. Orice drept aduce si o obligatie....dar la noi , unii par sa "uite" acest mic amanunt.

ecologist sau in viata?

Un drum cu 3 benzi, 1 masina si un autobuz + un biciclist, la o ora cand orasul e desul de gol.
Suficient loc pe asalt? Nu, dupa parerea soferului de autobuz, care s-a bagat pana in spatele biciclistului , dupa care l-a claxonat , de era sa cada biciclistul. Iar dupa ce biciclistul s-a tras langa bordura de tot si s-a oprit sa-i faca loc la autobuz, soferul a oprit si inceput sa gesticuleze si sa injure biciclistul , neintelegend ce cauta el pe drum. (ca o paranteza, biciclistul circula regulamentar si langa drum era doar un mic trotuar, plin de babute care-si tarau nepotii la biserica din apropiere, fiind mare sarbatoare si nu avea unde altundeva sa circule o bicicleta)

Deci, ca o persoana ne-detinatoare de carnet de sofer si biciclist uneori, va intreb: pe unde , domnilor, ar trebui sa se circule? Cand benzile pt biciclisti , daca exista, se opresc brusc in mijlocul unui santier sau drum fara trecere de pietoni, cand toate masinile parcheaza pe benzi , ca pe locul lor personal de parcare.

Si nu este drept nici sa fie invinovatiti toti cei pe bicilete pentru cei cativa beti sau care nu stiu sa circule! Nici restul oamenilor nu invinovatesc toti soferii, pentru procentul ala de soferi care nu respecta absolut nici o regula. (procent destul de mare, daca te plimbi la o ora de varf printr-un oras ceva mai maricel)

Iritat de atitudinea foarte urata a soferului de autobuz, mi-am amintit de o calatorie, alaturi de un amic, cu masina acestuia, cand a trecut pe langa un biciclist si si-a etalat vocabularul de situatii de criza. Iar cand l-am intrebat ce are cu biciclistii mi-a raspuns, ca-s prea periculosi fiindca nu stiu sa circule.

Dar soferii de masina stiu, asa-i?
Stiu sa treaca cu viteza cat mai mare pe langa biciclete si daca se poate cat mai aproape, ca poate curentul de aer va reusi sa o rastoarne, dupa care poate da vina pe biciclist ca nu stie sa circule.
Stiu sa treaca pe langa biciclete si cand ai senzatia ca tocmai aproape a trecut, sa te claxoneze din senin , mai mai sa faci un infarct. Asta fiind o mare placere mai ales pentru soferi de masini mari, gen camioane , tiruri, pentru ca daca reusesti sa cazi sa nu cumva sa scapi cu viata de sub rotile masinii!

Din pacate in cultura noastra soferul pare sa se creada buricul asfaltului, unicul cu drept de a circula pe unde ii vine, cum ii vine si sa parcheze unde are chef, fara sa tina cont ca pe acolo ar trebui sa circule o alta specie de oameni, numiti pietoni, sau ca blocheaza circulatia pe drumurile publice ale fratilor de suflet, adica ceilalti soferi.

Si atunci nu soferii sunt cei periculosi, pentru cei de pe bicicleta? Daca se lovesc o masina si o bicicleta, cine credeti ca va suferi mai mult? Soferul?

Deci, doamnelor si domnilor, care stati comozi si va aplatizati dosul pe un placut scaun in spatele volanului, in loc sa va enervati de fiecare data cand vedeti un obiect miscator, cu doua roti numit bicicleta, pe drum alaturi de dumneavoastra, ar trebui sa va ganditi ca persoana respectiva in primul rand ajunge mai repede la destinatie la orele cand dumneavoastra stati 1-2 ore pe la semafoare, nu polueaza orasul si face miscare, ceea ce este si mai sanatos!

Si daca nu credeti, cumparativa o bicicleta si mai lasati masina acasa. E si mai economic, acum in plina criza.

sarbatoritul in stil romanesc

Sarbatoritul, in mod organizat si periodic, este bun la orice ocazie, sarbatoare sau eveniment mai mult sau mai putin important, facandu-le romanilor viata mai placuta. Nici o serbare fara un mic, o bere si o muzica populara, in clasicul stil romanesc.

Nici o sarbatoare fara sarmale, fripturi si prajituri in cantitati care ar salva o mica tara de la infometare. Iar inainte , intre si dupa mancat urmeaza un mic dans, pe o muzica de multe ori populara, mai mult sau mai putin originala.

Iar cum greu scapam de asa un obicei placut, am fost si eu invitat la o ruga, de Sf. Marie, la unul din satele din zona in care am copilarit si eu candva.
Minunat eveniment, cu spectacol de muzica populara la casa de cultura a comunei, cu tarabe ce vindeau fel si fel de obiecte pentru copii, unele prea periculoase si pentru un adult care nu si-a trecut testul psiho, cu vanzatori de mici si vata de zahar, baruri care fac vanzarea anului la alcool cu program foarte prelungit si cel mai important, cu sateni mandri, cu haine care mai de care, de ar crapa de invidie orice organizator de spectacole tip fashion.

Asezat intr-un loc mai retras, mi-am propus sa urmaresc spectacolul si sa studiez si eu daca mai cunosc pe careva. Un spectacol destul de bine organizat de edilii satului, un preot nu foarte prezent, si o atmosfera care imi confirma banuiala: oamenii astia au uitat de mult ce sarbatoresc. De fapt ce mai conteaza, nu? Atata timp cat ne simtim bine, un obicei care pare bazat pe o poveste frumoasa ca si Craciunul si Pastele. Doar ca despre astea doua sarbatori importante , toata lumea poate spune ceva, macar datorita televiziunii, internetului si publicatiilor pe hartie si nu interesului populatiei spre a afla detalii "inutile".

Plictisit de atata harmalaie , m-am hotarat sa ma intorc la gazda mea unde domnea o atmosfera mai linistita si unde se puteau schimba doua vorbe cu o persoana cunoscuta.
Grea misiune insa, sa te strecori prin copii care alearga peste tot , cu arme de plastic cu bilutze nevinovate, fara sa uite dupa masini sau alti trecatori, familii de 5-6 persoane, mai intarziate, care merg pe strada tinandu-se de brat , ca nu cumva sa indrazneasca careva sa treaca printre ei, mai bine ocoleste lumea prin pereti probabil, peste iarba sau copaci de pe langa trotuar, si tineri la moda, parfumati mai mult decat este necesar ca un nas care functioneaza inca normal sa faca o criza de alergie, pustoaice care inca nu au invata sa se imbrace compatibil cu ceea ce le-a dat mama natura.

Dupa ce am reusit sa ma mai indepartez un pic, imi ramane un moment de ragaz , cu muzica in fundal, ca sa stau si sa ma minunez: unde s-au ascuns atatia oamenii pana atunci, ca abia daca vezi in restul anului 2 oameni pe strada.
Si nu, majoritatea nu erau in vizita, barfa a reusit sa ajunga si la urechile mele. Nu, sunt oameni " din sat", care s-au mutat dupa '89, ca sa fuga de oras, blocuri cutii de chibrit si betoane.
De fapt, eu banuiesc ca de fapt le plac sarbatorile, care sunt parca mai frumoase la sat.....

unde traim?

Locul unde traim, persoanele cu care ne intersectam, legaturile sociale care le cream si oameni de care intr-un fel sau altul depindem, toate fac parte din viata noastra si modul de abordare este de multe ori unul care lasa de dorit.

Rabdarea fata de cei din jur, care nu poate decat exista si ea in anumite limite, este pusa la grea incercare iar si iar. Suntem diferiti, avem fiecare personalitati si ganduri proprii si trebuie sa tinem cont ca nu putem sa ne facem de cap ignorand complet dorintele sau necesitatile altora si nu putem sa fim nemultimiti de fiecare lucru marunt care nu coincide cu dorintele noastre.

Insa foarte des se uita ceea ce este mai important si egoismul si aroganta, in cantitati mai mici sau mai mari, ii fac pe unii sa uite ca ar trebui tratate cu respect drepturile fiecaruia. Oameni care-si inchipuie ca pot face orice, doar fiindca vor, fara sa tina cont ca nu traiesc singuri in desert, care incalca orice urma de bun-simt in picioare si ii deranjeaza pe ceilalti din jurul lor considerand ca ei au drepturi, dar uita ca si cei din jur au aceleasi drepturi, lucruri marunte in ochii unora, atitudini obositoare si enervante sau ceva normal dupa parerea altora.

Intrebarea daca este cu bun-simt si normal, dupa normele unei societati intregi si nu doar a unor persoane ar trebui sa si-o puna mai multa lume. Muzica data atat de tare incat sa se auda intr-o scara intreaga de bloc, la ore tarzii; masini care respecta doar propriile reguli pe sosea; parinti care le permit copiilor sa faca tot ce vor,doar fiindca ei nu au avut parte, chiar daca asta ii deranjeaza pe altii; oameni in varsta care se plang de nesimtirea "tineretului din ziua de azi", dupa care se imping si cearta la cozi de parca s-ar imparti o avere primilor ajunsi; profesori care se pretind de-o moralitate incoruptibila si apoi dau note in functie de banii sau neamurile studentului; preoti care predica sfintenia si apoi "exorcizeaza" femeile noaptea acasa; bani disparuti din visteria bisericilor...sunt doar cateva exemple de oameni care uita de lumea in care traiesc, aruncand o umbra urata si asupra celor din jur, care inca stiu sa respecte pe altii si mai ales pe ei insisi.

Este important sa nu sa uitam cine suntem, de ce am am ales sa facem ceea ce facem si sa o facem corect, sa tinem cont ca nu suntem singuri pe lume cand ne dorim ceva. Putem face ceea ce ne dorim, si fara sa-i deranjam pe altii, putem face mici concesii, fara sa trebuiasca sa renuntam de tot la ceea ce ne place, putem sa nu ne suparam pentru fiecare lucru marunt dorindu-ne "razbunare". Putem trai alaturi de ceilalti in mod civilizat.

sa ne prezentam cumva

revin cu o mica si intarziata prezentare (mi s-a atras atentia ca am uitat sa postez inaintea tuturor postarilor)
deeeeci: da, suntem niste personaje plictisite, sau nu, de ceea ce nu trebuie sa facem, carcotasi din fire si uneori putin suparati, optimisti cand ne merge bine si adepti al frumosului, inteles dupa normele din capul nostru, impuse mai mult sau mai putin de viata si profii din facultatea pe care am reusit sa o terminam cumva, candva.
Promitem sa incercam cat mai bine sa dam un ton nu foarte serios a ceea ce ne trece prin degete sa scriem si speram sa carcotiti impreuna cu noi, in fata intamplarilor care ni se arunca in fata.

Ne place sa fim artisti

Daca ne dorim, putem mereu sa gasim noi utilizari pentru lucruri vechi. Asa cum cartile pot fi folosite si pentru o expozitie spontana, de cei ce nu vor sa le citeasca.

Ne place sa fim artisti...in ale artelor plastice, in ale bucatariei, in ale tehnicii....deci de ce sa nu le combinam? Unul din obiectele de decor dintr-un centru de afaceri din vestul Romaniei.

Luminite, luminite dar de la nici un capat...cel mult al pardoselii; pe o terasa care nu considera niste scaune, cateva mese, un podest de lemn si niste umbrele o amenajare suficienta pentru a crea atmosfera placuta.

Multumim de efort!

Michael si post-mortem

Subiectul preferat in ultimul timp pare sa fie cunoscutul artist , a carui moarte a venit mai mult sau mai putin subit, conform diferitelor pareri.

Daca e ceva ce urasc atunci este vorba de “datul cu presupusul” si scornitul de minciuni sau adevaruri partiale care primesc conotatii diverse datorita interpretarilor, asa cum ne place noua oamenilor sa o facem.

De mai mult de o saptamana se intoarce si se rasintoarce pe toate partile viata si actiunile defunctului Michael Jackson. Oameni mai mult sau mai putin cunoscuti, apar din umbra pentru a oferi diverse detalii, uneori chiar contradictorii legat de viata lui.

Ok, ii respect si ii admir inovatiile in domeniul muzicii, dar cred ca ceea ce a facut in viata privata nu ar trebui sa intereseze foarte mult pe nimeni, nici chiar pe fanii infocati sau pe paparazzi lihniti de scandaluri. Nu vad de ce trebuiesc combinate aspectele private cu realizarille profesionale... Asa au fost manjite multe nume cunoscute: Elvis Presley, Marilyn Monroe... Probabil este prea greu pentru mintea umana, asa mica si pricajita, sa tina minte numai partile bune, desi din moment ce nu mai sunt printre noi, scopul mediatizarii pare altul, mai personal. Este intradevar un mister creierul nostru si modul lui de functionare....

Pana la urma nici un om nu este perfect (desi multi sunt convinsi ca sunt) si fiecare are parti de care este mai putin mandru si pe care nu vrea sa le dezvaluie. De ce nu pot unii oameni sa respecte acest lucru? De ce lumea a devenit asa carcotasa si barfitoare? Ei bine stiu de ce e carcotasa (“pentru ca ne plaaaaaaaaace”, ar zice colegul meu de blog) dar restul e un mister. Sau nu? Ne place sa vedem ca si cei cu succes sunt oameni normali si cu probleme? Sau ne place sa ne “dam cu presupusul”?

Tot ce pare sa conteze sunt aparentele si contul din banca, vilele/casele detinute sau masinile din garaj, pe care culmea, lumea le tine cat mai ascunse ca nu cumva sa se intrebe altii “de unde atata avere?”. Mda, nu ca invida altora ar avea ceva de-a face cu asta, nu, nu suntem invidiosi, nu?

In final viata tot se va rezuma la ce ai reusit sa realizezi si numai acest lucru va danui si in viitor, la fel cum peste cativa ani va ramane doar muzica lui Michael care o veti asculta fara sa va mai intrebati fel de fel de prostii... Asteptam cu nerabdare, sa ascultam noi melodii nedate publicului inca , melodii nou-noute pentru sufletele noastre nevinovate (da, inevitabil am auzit si eu niste zvonuri, cum era sa scap fara sa aud si eu ceva).

Deci pe curand si sa asteptam noi hituri lansate post-mortem si fara prea mult spectacol inutil.

Criza….un cuvant prea des utilizat in ultimul timp, scuza pentru orice nu merge bine si pentru incercarile unora de a scoate bani din ideile care de prea mult timp bantuie capul unora si nu au aplicare.
Din a doua categorie face parte si o domnisoara, pe al carei blog am ajuns din intamplare, la recomandarea unui prieten.
Obiecte artizanale, din seria “hand-made” (un sinonim pentru calitate uneori in imaginatia oamenilor pare-se), impanzesc site-ul, unele mai mult sau mai putin inspirate, cu preturi nu chiar de criza.
Minunate obiecte de decor pentru corpul uman, bijuterii din pietre semipretioase, sticla si mult sarma de diverse soiuri.
Dar eu sunt carcotas din fire si arunc un ochi mai de aproape. Pozele sunt mari si-mi permit sa vizionez, marit , obiectele realizate si calitatea acestora . Dupa o analiza in mare a “productiei”, care e destul de vasta, dand senzatia ca acea domnisoara nu are nimic mai bun de facut toata ziua , mi se confirma banuiala: succesul strica pana si imaginatia celui mai entuziast artist. De la primele obiecte pana la ultimele, este clara tendinta de a produce din ce in ce mai mult si mai prost. Calitatea nu mai e cea de la inceput iar Originalul incepe sa dispara, obiectele fiind variatuni pe aceeasi idee. Destul de plictisitor, daca esti in cautare de modele noi de adaugat la colectie sau de dat cadou. Denumiri fanteziste insa vor sa te cucereasca alaturi de unele descrieri artistice ale obiectelor din ce in ce mai sarace in pietre si cu tot mai multa sarma “argintata” .
Curiozitatea ma impinge sa mai revin uneori pe acel blog in cautarea unei luminite care sa ma faca sa cred ca imaginatia nu a murit chiar de tot. Stau, ma uit si ma intreb unde a disparut fantezia care a dus la aparitia primelor bijuterii, dragutze chiar si pt cineva care nu are nici un sentiment de atractie pt impopotonari sofisticate. Din pacate rar se intampla sa gasesti un obiect care sa mai atraga privirea prin calitate si expresivitate.
Dar sa nu fim asa pesimisti imi spune constiinta…poate mai revin pe blog, in cautarea unei piese demne de a-mi cheltui banii cu vre-o ocazie importanta cand ma va lasa si pe mine imaginatia si nu voi avea alta idee mai buna de cadou.