Sarbatoritul, in mod organizat si periodic, este bun la orice ocazie, sarbatoare sau eveniment mai mult sau mai putin important, facandu-le romanilor viata mai placuta. Nici o serbare fara un mic, o bere si o muzica populara, in clasicul stil romanesc.
Nici o sarbatoare fara sarmale, fripturi si prajituri in cantitati care ar salva o mica tara de la infometare. Iar inainte , intre si dupa mancat urmeaza un mic dans, pe o muzica de multe ori populara, mai mult sau mai putin originala.
Iar cum greu scapam de asa un obicei placut, am fost si eu invitat la o ruga, de Sf. Marie, la unul din satele din zona in care am copilarit si eu candva.
Minunat eveniment, cu spectacol de muzica populara la casa de cultura a comunei, cu tarabe ce vindeau fel si fel de obiecte pentru copii, unele prea periculoase si pentru un adult care nu si-a trecut testul psiho, cu vanzatori de mici si vata de zahar, baruri care fac vanzarea anului la alcool cu program foarte prelungit si cel mai important, cu sateni mandri, cu haine care mai de care, de ar crapa de invidie orice organizator de spectacole tip fashion.
Asezat intr-un loc mai retras, mi-am propus sa urmaresc spectacolul si sa studiez si eu daca mai cunosc pe careva. Un spectacol destul de bine organizat de edilii satului, un preot nu foarte prezent, si o atmosfera care imi confirma banuiala: oamenii astia au uitat de mult ce sarbatoresc. De fapt ce mai conteaza, nu? Atata timp cat ne simtim bine, un obicei care pare bazat pe o poveste frumoasa ca si Craciunul si Pastele. Doar ca despre astea doua sarbatori importante , toata lumea poate spune ceva, macar datorita televiziunii, internetului si publicatiilor pe hartie si nu interesului populatiei spre a afla detalii "inutile".
Plictisit de atata harmalaie , m-am hotarat sa ma intorc la gazda mea unde domnea o atmosfera mai linistita si unde se puteau schimba doua vorbe cu o persoana cunoscuta.
Grea misiune insa, sa te strecori prin copii care alearga peste tot , cu arme de plastic cu bilutze nevinovate, fara sa uite dupa masini sau alti trecatori, familii de 5-6 persoane, mai intarziate, care merg pe strada tinandu-se de brat , ca nu cumva sa indrazneasca careva sa treaca printre ei, mai bine ocoleste lumea prin pereti probabil, peste iarba sau copaci de pe langa trotuar, si tineri la moda, parfumati mai mult decat este necesar ca un nas care functioneaza inca normal sa faca o criza de alergie, pustoaice care inca nu au invata sa se imbrace compatibil cu ceea ce le-a dat mama natura.
Dupa ce am reusit sa ma mai indepartez un pic, imi ramane un moment de ragaz , cu muzica in fundal, ca sa stau si sa ma minunez: unde s-au ascuns atatia oamenii pana atunci, ca abia daca vezi in restul anului 2 oameni pe strada.
Si nu, majoritatea nu erau in vizita, barfa a reusit sa ajunga si la urechile mele. Nu, sunt oameni " din sat", care s-au mutat dupa '89, ca sa fuga de oras, blocuri cutii de chibrit si betoane.
De fapt, eu banuiesc ca de fapt le plac sarbatorile, care sunt parca mai frumoase la sat.....
