munca si familie, au ba?

   Un subiect actual si o problema pentru multi cei care lucreaza si vor sa-si intemeieze si o familie este  gestionarea vietii de familie si a locului de munca, in asa fel incat rezultatul sa fie cat mai multumitor. Bun! Sunt sigur ca cei mai multi vor fi de acord.
Acum intrebarea este: ce inseamna un rezultat multumitor? Care sunt rezultatele pe care le dorim si cat suntem de capabili sa recunoastem daca gresim?

   In directa legatura cu problema asta este desigur si teoria adoptata de unii cu bratele deschise conform careia ceea ce am invatat, traditiile si obiceiurile, experienta trecutului este gresita si trebuie schimbata. Si aici incep "experimentele", a caror rezultate se rasfang asupra vietii de familie si ce este cel mai rau - aici vom vedea rezultatele de cele mai multe ori abia peste mai mult timp, moment cand s-ar putea sa fie prea tarziu pentru a mai putea schimba ceea cea am observat ca am facut gresit.

   Cand acordam prea multa atentie locului de munca, si uitam ca munca are unicul scop de a ne usura viata prin rezultat si a ne ajuta sa "traim" si nu este un scop in sine, cand ignoram partenerul de viata, copii din cauza locului de munca, sau cand suntem prea egoisti si consideram ca putinul timp ramas dupa munca, este exclusiv al nostru si facem cu el ce vrem.
   Toata lumea are nevoie de timp personal, de momente de relaxare si este normal sa mergi la locul de munca atunci cand trebuie si sa iti faci treaba bine, dar nu este normal sa neglijam familia pentru acest lucru. 
   Cei ce au hotarat ca vor o familie si mai ales copii, ar trebui sa stie ca au ales sa fie responsabili nu doar pentru ei, si ca familia este un intreg, nu un grup de indivizi pe cont propriu.
Pentru foarte multi este importanta cariera si nu este un lucru rau. Este bine cand oamenii nu uita de ei insisi si isi iau acel timp necesar pentru ei.  Dar ce se intampla cand copii ajung sa fie ignorati sau tratati necorespunzator, victime ale  tendintelor vietii moderne?

   Am intalnit multi oameni cu probleme majore in viata personala, din cauza locului de munca si a egoismului de o nesimtire crunta, oameni care nu se pot incadra decat greu intr-o comunitate de oameni, fie ele personale sau profesionale, oameni care se folosesc de statut si bani, pentru a avea oameni in jurul lor, fiindca au devenit oameni greu de suportat.
    Mi-am luat timpul sa ma gandesc putin la cei din jurul meu si la felul in care abordam viata.
Nu voi pretinde ca trebuie sa ne intoarcem la stilul vechi de viata, ca ar fi absurda si total depasita o asemenea afirmatie,  nici ca eu nu tin la cariera mea, findca as minti. E important. Dar la fel de important e familia, ceea ce numim acasa, timpul petrecut rasfatandu-i pe cei dragi si momentele cand trebuie sa fii hotarat sau cand trebuie luate hotarari mai dure. E important sa adunam toata rabdarea si sa-i ascultam pe ceilalti cand au nevoie sa vorbeasca cu noi, chiar daca am avut o zi proasta si vrem doar sa fim lasati in pace. Este important sa nu uitam ce este cel mai important pentru fiecare dintre noi.

   Cunosc oameni care nu se pot bucura de asemenea momente. Oameni care isi duc copilul de 10 ani la firma si il planteaza in fata unui calculator unde il uita toata ziua fara sa-l hraneasca sau sa-i acorde o clipa de atentie, oameni care ii spun copilului ca ii deranjeaza daca e prin preajma, fiindca sunt vesnic ocupati cu statul la telefon sau calculator, oameni care descopera la majorat ca copilul e depresiv si vrea sa se sinucida, considerand ca parintii nu au nevoie de el.
   Si atunci te intrebi daca e ok sa ca parintii sa isi lase copilul "liber, sa faca ce vrea el, sa invete cum vrea el, daca simte nevoia" , fiindca vor sa compensezi lipsa de timp, fiindca sunt prea ocupati de cariera, fiindca considera ca copilul va invata mai multe, daca nu i se impune absolut nici o regula.

    Daca ar fi sa ma iau dupa teoria unei doamne, cu care am avut "onoarea" de a sta de vorba, noi toti ce crescuti dupa reguli bine definite , cum ar fi programul fix de mancare, ora de facut teme, obligatia de a-ti aduna jucariile cand nu mai ai nevoie de ele, respectul si bunul simt fata de cei din jur, pedepsirea copiilor cand este momentul potrivit ( nu, nu suntem de acord cu cei care cred ca cureaua e solutia!), noi toti suntem niste persoane bolnave, cu sufletele distruse si talentele nedezvoltate, sclavi prosti , numai buni de pusi in camasa de forta. Si ar fi vrut ca eu sa fiu de acord ca e normal ca copilul ei de clasa a patra nu e in stare sa scrie o propozitie fara greseli,nu stie cum sa se poarte in societate, nu e pus sa invete nimic de frica de a nu stresa copilul. Pai pentru copilul ei, asta e varsta in care se contureaza persoana in care se va transforma , varsta in care invata cel mai usor. Un copil trebuie educat, un lucru insa care cere timp si efort din partea parintilor, acum prea ocupati de alte probleme.

 Poate ar trebui fiecare dintre noi, sa-si ia timpul necesar sa se analizeze cat mai obiectiv, fara a inventa scuze pentru greseli si pentru a gasi o medota de a ne eficientiza timpul. Poate asa vom invata sa nu ne mai ducem viata intr-un ritm nebun si sa ne mai oprim din cand in cand, inainte sa ne trezim ca am ratat prea multe momente importante in viata.

din dragoste pentru ei....

Din filmul "la asta-i pun laxativ in cafea" e si activitatea denumita mersul la institutiile publice.

Desigur, asta e o activitate pentru cei cu rabdarea unui calugar tibetan si timpul unui pensionar. Daca ai nefericita nevoie de a cere un aviz de la o institutie publica, te poti considera ghinionist si n-ar strica o programare din timp la un psihiatru.

Fiindca nu de multe ori ai nevoie sa te duci de cat mai multe ori, sa te incadrezi intr-un program de 2 ore, mai scurt decat al unei gravide si cat mai de dimineata pus, unde mereu sunt prezenti niste functionari cat mai morocanosi (prea devreme, normal ca sa se fi trezit deja!) si suparati, normal, fiindca au fost deranjati de la cafeluta si barfa de dimineata (care normal trebuie sa se intample in cele 2 ore de program). Totul pare normal, pentru ei, bineinteles!
 
Si de parca nu ar fi deja suficient tonul jignitor si tratamentul ca al unui boschetar, ti se reproseaza normal ca nu ai diverse in dosar (nu se va rasfoi dosarul inainte pentru a se asigura, ca se inseala) si ti se cer tot felul de aberatii, iar si iar, in fiecare zi altceva decat in cea de dinainte (si nu e voie sa recunoasca vreunul ce-a zis cu o zi inainte) , iar daca ai tupeul de a intreba sau doamne fereste comenta, vei fi pus la punct ca un copil care tocmai a facut o mega-prostie si-a ajuns in fata directorului scolii.

Dupa care se plang ca vai cat lucreaza ei si nimeni nu intelege... 2 ore cu publicul si inca vre-o 2-3 ore in institutie dupa care , poti sa-i gasesti oriunde altundeva dar nu la locul de munca.

Si eu ma intreb, banii publici din care sunt platiti, de unde vin oare?
Eu propun sa voteze publicul care bugetari ar merita sa lise taie din salar, in functie de atitudinea lor si programul de munca. Poate vom incepe sa fim tratati mai civilizat.

Si nu vobesc de cei care lucreaza la interprinderi de stat pe un salar de nimic, spitale sau scoli care sunt importante , ( sa va vad pe voi cum a-ti fi daca v-ar sta 30 de pacienti in fata usii, care nu fac decat sa se planga si certe intre ei toata ziua, uneori degeaba si luand din timpul pretios care ar putea fi acordat celor care chiar au nevoie sau daca ar trebui sa stapaniti zilnic o sleahta de copii rasftati si nesimtiti, care nu mai stiu nici sa minta frumos ),  ci de cei care se numesc functionari publici la institutii de stat .

 Si atunci, va intreb ce e mai ieftin: o vizita la pishiatru sau niste pastile laxative, plasate discret in paharul de cafea? Ce ar satisface mai mult nervii zgaltaiti ari nenorocosilor care mai vor sa faca cate ceva, in economia noastra infloritoare? Concluzia o va gasi singur fiecare....

...de stiut....

 Pentru unii oameni, din ce in ce mai multi, care sufera de alergii sezoniere acum este o perioada critica. Printre care se numara si niste prieteni de-ai mei care pana nu demult nici nu stiau la ce-s alergici. ("la tara asta in care traim" cum glumea unul din ei..)

Si din pacate multi nici nu constientizeaza si se trateaza cu clasicul paracetamol si alte leacuri, unele mult prea babesti si nefolositoare, crezand ca-s doar raciti! Frumos! Doar ca o alergie netratata poate duce la chestii mai complicate cum ar fi astmul.

Deci , daca cumva sunteti abonati in perioada asta a anului la sertarul cu servetele, face-ti mai bine o vizita la alergolog ca sa stiti sigur daca va numarati printre ghinionisti.

Si pentru cei curiosi sau cu prea mult timp liber niste articole de citit. Ca sa fim informati....
campanie de informare despre ambrosie

alergii si plante alergene

wikipedia

ambrosie - una din plantele din perioada asta care poate dauna sanatatii

am fost prea ocupati....

Cam asa ar putea suna motivul pentru care nu am mai scris nimic de atata timp.
Poate nu am avut despre ce, sau poate au fost chiar prea multe. Un lucru e sigur: colegului meu de blog ii e lene. Cumplit de lene...si incep sa cred ca e contagios. Deci vom da vina si pe lene.

As putea gasi si multe altele, cum fac deobicei multi din cei ce ne inconjoara, ca sa se scoata dupa ce au procedat intr-un anumit fel din lene, sau pur si simplu din propriu interes.

De exemplu cand niste sefi nu-si mai pot plati angajatii si apoi pleaca in concediu - vacanta prin agentie in strainatate la mare, ca sa se poata "recupera de la stress" si dau vina pe criza. Poate de personalitate!

Altii sunt si mai "talentati" si isi mai angajeaza oameni noi, desi sunt falimentari si stau cu recuperatori pe la usi.

 Dar noi nu, noi doar "am fost prea ocupati",  cu ploile care ne inunda buna dispozitie, cu caldura care ne trimite in concediu si ultimii neuroni functionali, in timp ce ne relaxam la o terasa....cu sefii care au uitat ca nu suntem robotei mititei care functioneaza cu aer conditionat.

Asa ca astept nerabdator concediul, ca sa pot pleca, departe de inghesuiala orasului si inghesuiala de prin intersectii, cu rucsacul in spate si potaia la picior (ce mi-ar rontai un papuc pentru ca i-am spus asa) plec sa ma  relaxez cat mai departe de asa zisa civilizatie.
Sper ca ma voi intoarce victorios din lupta cu posibilele insecte, care m-ar vedea ca pe un restaurant, si plin de noi informatii sau macar poze.

"tinerii din ziua de azi"

        Se pare ca am imbatranit si nu mi-am dat seama. Cam asta ar fi concluzia noului an pentru mine.

        In urma unei discutii cu un anumit personaj oarecare,  se pare ca nu ma mai incadrez in "normele" sociale si morale ale categoriei minunat de vesela si fara griji, denumita cu drag de unii "tinerii din ziua de azi". Si eu care ma enervam de cate ori auzeam ca "tinerii din ziua de azi sunt..." dupa care urmeaza niste adjective de-ti tresare inimioara de fericire. Dar trecerea de partea cealalta a baricadei este lina si nu-ti dai seama decat prea tarziu probabil, adica cand ti se spune ca esti "trecut", "invechit" sau mai pe limbajul celor din categoria mentionata, "de moda veche".

       Si nu are nimic de a face cu durerile in diverse incheieturi, discutiile despre ultimele medicamente pentru "tensiune" sau cu ultimele barfe mondene aflate pe coridoarele vreunui dispensar. Nu! Mai nou esti invechit daca nu-ti place, ce le place altora. Cum sunt locarile (ca sa nu folosesc denumiri mai pitoresti) in care urla muzica , de nu te intelegi cu persoana de langa, nici de iti urla direct in urechea cu aparat auditiv. Sau fumul atat de dens de-l poti taia, impacheta si vinde celor ce nu-si mai permit tigari, ca tot se scumpesc tot mai mult. Dar daca esti tanar se pare ca e sinonim cu "am bani, ce-mi pasa" .Se pare ca cei care au curajul de a fi nefumatori si considera ca poate uneori este totusi prea mult ,sunt invechiti, asta desi exista semnul ala pricajit cu "zona pentru nefumatori"ce sta lipit mandru de perete intr-un loc cat mai putin vizibil.

      O alta dovada clara a batranetii e senilitatea. Adica cum altfel poti explica tupeul de a spune cuiva, cu adevarat ce ai de zis, nu? Mie imi plac persoanele care se infurie, se umfla in pene, vorbesc la fel de colorat ca "doamna" de la colt, care ti-a cerut 1 leu, promit ca fac si spun, iar apoi cand apare persoana vinovata sunt deodata mielusei dragalasi de pasti si se complac in situatii penibile si neplacute.
     
      Superficialitatea! Foarte important sa-ti placa sa vorbesti despre ultimele noutati de pe piata marfurilor contrafacute, daca se poate cele care costa de 10 ori cat te-ar costa in bazar aceeasi marfa, cusuta de acelasi chinez mic si energic. Si parfumul "original", care nici macar nu seamana cu cel pe al carui nume il poarta. Si cercei "printesei" care tocmai si-a fluturat poseta "guci" prin fata nasului. Foarte important sa stii ce a mai facut "bebelusa" in viata ei privata, mai important decat orice personaj care a contribuit o viata intreaga la cultura roamneasca sau internationala.

      Astea deja sunt chestii complicate si depasite, care nu intereseaza pe cei ce pot "savura" cu tot sufletelul plin de zorzoane si sclipiciuri, muzica lui Guta si Adi kinderul fantastic.

    Daca stau sa ma gandesc mai bine, s-ar putea sa-mi placa sa fiu "batran" desi nu am decat vreo 30 de ierni trecute cu bine in spinare.  Prefer sa stau cu un grup de prieteni si sa aud ce mi se spune, sa pot asculta muzica la volum dorit la momentul potrivit, sa pot citi o carte fara sa-mi fie rusine ca are tenta filozofica sau istorica si sa ma pot arata linistit pe strada fara sa arat ca un ornament de craciun orbitor de  sclipitor.
    Salutari la toata lumea care se recunoaste de o parte sau alta a "barierei" si sa auzim si la anul de bine!