Sunday, October 11, 2009

Romani in Europa


Uneori, aflandu-ma in mijlocul "sezonului de munca" si departe de orice urma concediu in viitorul apropiat, ma gandesc cu dor la concediile mele, care acum par atat de indepartate.
Asa mi-am amintit de o intamplare dintr-una din vacantele mele din strainatate.

Tocmai coborasem din autocar si fiindca persoana care trebuia sa ma duca la destinatia finala nu ajunsese, m-am facut comod pe o bancuta din autogara, cu micul meu geamantan la picioare. Am intrat in vorba cu o alta persoana , care a venit cu acelasi autocar cu mine, dar a carui familia nu ii ajunsese inca.

Am stat putin de vorba, cand am observat o femeie care taraindu-si bagajele cu greu, si-a gasit sa se planteze, vizibil agitata, in fata noastra. Una din genti cedase nervos la incarcatura care i-a fost indesata si doamna se chinuia sa le impacheteze la loc. Era una din gentile acelea extrem de incapatoare, din fasii de plastic impletite, vopsite in carouri albastre, care se mai gasesc si pe la noi prin piete. Am zis sa nu trag concluzii, ca doar poate fi de oriunde, nu? Nu a durat insa mult pana a aparut o tanara, tot cu o geanta din aceesi familie, si plina de bucurie s-a repezit la doamna agitata intreband-o pe romana " tot din romania sunteti?"... Am ramas putin surprins de cunoasterea tinerei, eu nefiind in stare sa stabilesc cu atat siguranta originea doamnei mai in varsta. Fericita de ajutorul cu bagajul, s-au pus la povesti (tanara s-a pus sa o ajute) .

Si asa au inceput doamnele sa barfeasca....nu a durat mult sa-mi dau seama ca despre mine si domnul de langa mine. Intamplator sau nu, vorbesc fluent limba acelei tari, ceea ce le-a facut pe barfitoare sa creada ca nu sunt strain de loc, deci habar nu am despre limba lor si ma pot barfi cat doresc ele, ca oricum toti de acolo "sunt prosti si enervanti"; dupa care s-a trecut la explicitarea a tot ce au patit ele, de cand au sosit la munca si cum au reusit sa adune pentru acasa, haine si ale lucruri, de la crucea rosie sau oameni care nu mai au nevoie de diverse.

M-au facut sa ma intreb de ce oare se mai agita sa mearga acolo, daca limba e enervanta si locuitorii oribili? Ca sa adune ceea ce arunca "enervantii"? Dar asta e un alt mister de neinteles al unora dintre cei care locuiesc langa noi.

Dar atunci mi-au oferit pe tava o ocazie greu de ratat.
Intamplator asteptau autobuzul spre Romania al aceleasi firme cu care venisem eu si nu cunosteau orarul, le era frica sa nu piarda cursa spre casa.
Nu m-am putut abtine sa nu le explic calm si poate cu un zambet un pic rautacios, orarul autobuzelor. Fiindca intamplator stiam, nu plec niciodata de nebun in lume, fara sa ma informez intai.

Nu am mai stat foarte mult dupa aceea, dar dupa mutra uimita si lipsa oricarui sunet dupa explicatia mea, pot spune ca nu se asteptau ca tinta criticii lor sa nu fie ce se asteptau ele.

Din fericire a fost singurul eveniment care a facut sa-mi creasca tensiunea in acel concediu. Si mi-a reconfirmat una din convingerile mele: sa nu judeci pe cineva cu care n-ai stat niciodata de vorba. Aparentele inseala.

Din pacate sunt multi turisti sau emigrati din Romania, care isi vad de treaba si nu iasa in evidenta in locurile departe de casa, prin care se perinda. Ies in evidenta doar cei se dau in spectacol sau fac tampenii si ne fac de rusine tara.

Din pacate sunt multi afara, sunt multi aici si deobicei sunt cei cu cel mai mare succes la presa si televiziune.
Asta fara sa ne legam in vre-un fel de domeniul politic. Asta e o alta poveste, prea lunga si prea complicata.

1 comment:

Maya said...

ai multa dreptate in ceea ce priveste personalitatea romanilor in general si comportamentul lor in strainatate.
imi place cum scrii, tine-o tot asa!